Rezultate secundare (Pod):
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. pous, podos „picior”)
1. „suport, picior, peduncul, pedicul”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)
1. s. m. loc de pe Pământ diametral opus.
2. (chim.) ~zi optici = substanţe cu aceeaşi formulă şi aceleaşi proprietăţi fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.
3. (fig.) fiinţă, lucru, idee etc. în totală opoziţie cu altele.
4. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea şi dezvoltarea embrionului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autopode)
1. ax vegetativ de creştere prin mugurul terminal.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. bipode)
1. I. (marină) catarg ~ = catarg cu două picioare.
2. II. suport în formă de V inversat care ajută la susținerea și stabilizarea unui dispozitiv, de obicei o armă; bipied.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crapaud)
1. boală a picioarelor la cai, măgari, catâri etc., prin inflamaţii putride ale membranei de sub unghii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parapode)
1. apendice locomotor lateral al polichetelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)
1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétabulifères)
1. pl. moluşte cefalopode cu cupule sau ventuze prehensile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. actaeonella)
1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentaţii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. administrer, lat. administrare)
1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)
1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.
2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.
3. care emană de la un organ de administraţie.
4. pe cale ~ă = prin organele de administrație.
5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.
6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.
7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alios)
1. strat cimentat de culoare ruginie sau negricioasă în solurile podzolice; gresie.