Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. polyphonie)
1. arta şi tehnica suprapunerii armonice a două sau a mai multor părţi vocale ori instrumentale, fiecare păstrându-şi, în ansamblu, individualitatea melodică.
2. halucinaţie auditivă în perceperea mai multor voci inexistente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. polyphonique)
1. care ţine de polifonie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (polifonie + -ist)
1. compozitor de lucrări bazate pe polifonie.