Dictionar

polimorfism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. polymorphisme)

1. proprietate a unor substanțe de a se prezenta sub mai multe forme cristaline; polimorfie, pleomorfism.
2. (biol.) proprietate a unor organisme aparținând aceleiași specii de a prezența aspecte morfologice diferite.
3. coexistența mai multor forme, fonetice sau gramaticale, cu aceeași funcție în sistem, într-un anumit grai sau într-un idiolect.
 

izopolimorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. isopolymorphism)

1. proprietate a unor substanțe sau minerale de a cristaliza în mai multe forme diferite.
 

pleomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pléomorphisme)

1. polimorfism.
2. concepție care susține variabilitatea morfologiei bacteriilor.
 

polimorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. polymorphe)

1. care prezintă polimorfism; multiform.
 

polimorfie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polymorphie)

1. polimorfism.