Dictionar

polisilogism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polysyllogisme)

1. raționament deductiv complex, din două sau mai multe silogisme unite, concluzia silogismului anterior (prosilogism) devenind una dintre premisele silogismului următor (episilogism).
 

epicheremă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épichérème, lat. epicherema)

1. polisilogism prescurtat în care cel puțin una din premise este o entimemă.
 

episilogism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épisyllogisme)

1. silogism dintr-un polisilogism care are ca premisă concluzia silogismului anterior (prosilogism).
 

prosilogism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prosyllogisme)

1. silogism dintr-un polisilogism a cărui concluzie servește ca premisă a silogismului următor (episilogism).
 

sorit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sorite, lat. sorites)

1. polisilogism, prin excluderea concluziilor intermediare, care în polisilogismele inițiale îndeplineau rolul uneia dintre premise.