polivalent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. polyvalent)

1. (despre elemente chimice) care se poate prezenta în compușii săi în diferite stări de valență; multivalent, plurivalent.
2. (despre seruri, vaccinuri) cu eficacitate contra mai multor specii de bacterii.
3. care îndeplinește mai multe funcții diferite.
4. (despre un local) utilizat în mai multe scopuri.
5. (fig.) care are valori, funcții multiple.

polivalență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polyvalence)

1. însușire a unei substanțe de a fi polivalentă; plurivalență.
2. capacitate a unei opere de artă de a fi receptată ca valoare estetică în etape succesive.

multivalent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. multivalent)

1. polivalent.
2. cu mai mulți cromozomi reuniți.

plurivalent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. plurivalent)

1. polivalent.
2. (fig.) multilateral.
3. (biol.) cu mai mulți cromozomi reuniți.

plurivalență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plurivalence)

1. polivalență.

polivalență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polyvalence)

1. însușire a unei substanțe de a fi polivalentă; plurivalență.
2. capacitate a unei opere de artă de a fi receptată ca valoare estetică în etape succesive.

multivalență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. multivalence)

1. însușire de a fi multivalent; plurivalență, polivalență.
2. calitatea a ceea ce este multivalent.