Dictionar

polonez, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. polonais)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Polonia.
2. (s. f.) limbă slavă occidentală, cu alfabet latin, vorbită de polonezi.
3. s. f. dans de origine poloneză cu caracter maiestuos, solemn, cu mișcare moderată; melodia corespunzătoare.
4. compoziție instrumentală în tempo și cu caracterul acestui dans.
 

cracoviac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pol. krakowiak)

1. dans popular polonez de perechi, vioi, cu pași săriți, din regiunea Cracovia; melodia corespunzătoare.
 

magnat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. magnatus, germ. Magnat, fr. magnat)

1. latifundiar (feudal) maghiar sau polonez.
2. mare proprietar de capital industrial și financiar.
 

mazurcă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus., pol. mazurka)

1. dans popular polonez cu ritm vioi, devenit dans de salon; melodia corespunzătoare.
2. (p. ext.) scurtă compoziție muzicală care folosește ritmul, temele acestui dans.
 

oberec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pol. oberek)

1. dans popular polonez cu tempo foarte rapid; melodia corespunzătoare.
 

poliș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. polish/sausage/)

1. cârnat polonez.
 

polonez, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. polonais)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Polonia.
2. (s. f.) limbă slavă occidentală, cu alfabet latin, vorbită de polonezi.
3. s. f. dans de origine poloneză cu caracter maiestuos, solemn, cu mișcare moderată; melodia corespunzătoare.
4. compoziție instrumentală în tempo și cu caracterul acestui dans.