Dictionar

pompa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pomper)

1. a împinge, a aspira un fluid cu o pompă.
2. (fam.) a presa, a stărui mult pe lângă cineva; a interveni cu putere.
 

autopompă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autopompe)

1. autocisternă cu o pompă acționată de un motor.
2. mașină de pompieri echipată cu pompă și eventual o rezervă de apă.
 

electropompă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. électropompe)

1. ansamblu al unei pompe sau al unui motor care îi antrenează funcționarea.
2. pompă acționată de un motor electric.
 

motopompă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. motopompe, rus. мотопомпа)

1. pompă remorcabilă, pusă în mișcare de un motor (cu benzină sau electric), folosită în grădinărit, la stingerea incendiilor etc.
 

mototurbopompă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (moto1- + turbopompă)

1. agregat de pompare cu o turbină cu motor.
 

pompă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pompe)

1. mașină de forță, agregat la deplasarea unui fluid dintr-un anumit spațiu într-altul.
2. cișmea din care se scoate apa din pompare.
 

pompă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pompe, lat. pompa)

1. fast, strălucire, splendoare; alai, suită, cortegiu.
2. ~e funebre = serviciu care se ocupă cu efectuarea înmormântărilor.
 

aspira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aspirer, lat. adspirare)

1. tr. a trage aer în plămâni; a inspira.
2. (despre o pompă) a absorbi (un fluid, praful etc.)3. a pronunța un sunet, întovărășindu-l de un sunet laringal.
3. intr. (fig.) a năzui, a tinde (spre).
 

aspirat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. aspira)

1. (despre aer) inspirat.
2. (despre substanțe) inhalat.
3. (despre aer sau apă) tras cu pompa.
4. (fon.; despre sunete) rostit cu aspirație.
 

autopompă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autopompe)

1. autocisternă cu o pompă acționată de un motor.
2. mașină de pompieri echipată cu pompă și eventual o rezervă de apă.
 

brianță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brillance)

1. strălucire.
2. (fig.) splendoare, măreție, pompă.
 

claviatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Klaviatur)

1. sistemul clapelor la orgă, pian, clavecin, acordeon etc.
2. totalitatea clapelor sau a butoanelor de comandă la mașina de scris ori la calculat etc.
3. grup de robinete care deservesc conductele legate la o pompă, la un rezervor.
 

clistir

Parte de vorbire:  s.n. (învechit)  
Etimologie: (germ. Klistir, ngr. klistir)

1. aparat cu care se fac clisme sau spălături interne; irigator.
2. clismă cu apă introdusă în organism prin anus, folosind o seringă sau o pompă.
3. (var.) glistir.