conăci

Parte de vorbire:  vb. (înv.)  
Etimologie: (din conac)

1. intr. a face popas, a poposi; a se odihni.
2. tr. a găzdui, a adăposti.

caravanserai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caravansérail)

1. (în Orient) han pentru popasul caravanelor (1.

haltă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Halte/stelle/, fr. halte)

1. stație mică de cale ferată, unde nu se opresc decât trenuri locale.
2. (fam.) oprire, popas.
3. scurtă oprire a unei trupe în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de luptă.
4. punct rutier de oprire obligatorie pentru îndeplinirea unor formalități administrative sau plata unei taxe.

mansion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mansion, lat. mansio)

1. (ant.) loc de popas pentru călători și curieri oficiali de-a lungul unui drum în lumea romană.
2. (în evul mediu) parte a decorului unui teatru unde se desfășura succesiv acțiunea fiecărei scene.

stație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. station, lat. statio)

1. oprire, popas.
2. punct de oprire, staționare a vehiculelor de transport public pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, încărcarea sau descărcarea mărfurilor etc.
3. așezământ, instituție pentru efectuarea unor cercetări științifice, bazate pe observarea anumitor fenomene.
4. punct geodezic din care se fac observații.
5. poziție, loc.
6. ~ de benzină = punct de aprovizionare cu combustibil, ulei și apă a autovehiculelor.
7. loc de unde se fac emisiuni radiofonice, de televiziune etc.
8. ~ electrică = ansamblu de instalații electrice la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea și distribuția ei.
9. ~a planetelor = poziție pe traiectoria aparentă a planetelor pe cer când acestea par nemișcate pentru un timp.
10. ~ spațială (sau cosmică) = satelit artificial sau vehicul cosmic plasat pe o orbită în jurul Pământului, servind ca laborator sau observator extraatmosferic ori ca rampă de lansare spre alte planete.

oprire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. opri)

1. acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit.
2. (concr.) loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas.
3. ținere pe loc, reținere.
4. (înv.) interdicție, prohibiție, piedică, opreliște.
5. (loc. adv.) fără ~ = neîntrerupt, neîncetat, continuu.