OK
X
grohăială
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (grohăi + -ală)
1.
sunetul
caracteristic,
gros,
sacadat,
pe
care
îl
scot
porcii
și
mistreții;
grohăit.
grohăit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (grohăi)
1.
faptul
de
a
grohăi;
strigăt
caracteristic,
gros
și
sacadat,
pe
care
îl
scot
porcii;
grohăitură.
2.
(var.)
grohănit,
grohoit,
grohonit,
gronhănit,
gronit,
grooit,
groonit,
gruhăit,
gruhâit,
gruhuit.