Rezultate secundare (Potecă):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carpothèque)
1. (bot.) teaca sporilor, la alge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypothèque)
1. (biol.) partea inferioară, mai mică, a unei valve.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. hypothéquer)
1. (bunuri imobile) a împovăra cu o ipotecă; a supune unei ipoteci; a greva.
2. a garanta printr-o ipotecă.
3. (la fig.) a lega printr-un angajament compromițător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypothèque, lat. hypotheca, gr. hypotheke)
1. mod de garantare cu bunuri imobiliare (clădiri, terenuri etc.) a unui credit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tip[ografie] + -tecă)
1. colecție a seturilor complete de caractere tipografice și litere (din toate scrierile lumii).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assignat)
1. hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată în ipotecă asupra domeniilor statului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emphytéose)
1. contract pe termen lung cu drept de ipotecă pe proprietatea închiriată sau arendată.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. hypothéquer)
1. (bunuri imobile) a împovăra cu o ipotecă; a supune unei ipoteci; a greva.
2. a garanta printr-o ipotecă.
3. (la fig.) a lega printr-un angajament compromițător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hypothécaire)
2. credit ~ = credit care are la bază însăşi proprietatea ce face obiectul împrumutului convenit prin ipotecă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stellionat, lat. stellionatus)
1. vânzare sau ipotecare a unui bun la mai multe persoane deodată.