Dictionar

Rezultate secundare (Potecă):

Carpotecă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carpothèque)

1. (bot.) teaca sporilor, la alge.


Hipotecă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypothèque)

1. (biol.) partea inferioară, mai mică, a unei valve.


Ipoteca

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. hypothéquer)

1. (bunuri imobile) a împovăra cu o ipotecă; a supune unei ipoteci; a greva.

2. a garanta printr-o ipotecă.

3. (la fig.) a lega printr-un angajament compromițător.


Ipotecă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypothèque, lat. hypotheca, gr. hypotheke)

1. mod de garantare cu bunuri imobiliare (clădiri, terenuri etc.) a unui credit.


Tipotecă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tip[ografie] + -tecă)

1. colecție a seturilor complete de caractere tipografice și litere (din toate scrierile lumii).


Asignat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assignat)

1. hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată în ipotecă asupra domeniilor statului.


Emfiteoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emphytéose)

1. contract pe termen lung cu drept de ipotecă pe proprietatea închiriată sau arendată.


Ipoteca

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. hypothéquer)

1. (bunuri imobile) a împovăra cu o ipotecă; a supune unei ipoteci; a greva.

2. a garanta printr-o ipotecă.

3. (la fig.) a lega printr-un angajament compromițător.


Ipotecar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hypothécaire)

1. garantat printr-o ipotecă.

2. credit ~ = credit care are la bază însăşi proprietatea ce face obiectul împrumutului convenit prin ipotecă.


Stelionat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stellionat, lat. stellionatus)

1. vânzare sau ipotecare a unui bun la mai multe persoane deodată.