Rezultate principale (Potentă):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. potenziare)
1. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. potentia)
2. posibilitate de dezvoltare, de afirmare.
3. virilitate.
Rezultate secundare (Potentă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idempotence)
1. (mit.) proprietate a elementelor unei mulţimi având o operaţie binară astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impotence, lat. impotentia)
1. starea celui care este impotent, care nu se mai poate mișca, care este lipsit de folosirea unui membru; lipsă de vigoare; neputinţă.
2. incapacitatea de a obține și de a menține o erecție suficient de fermă pentru a săvârşi actul sexual; disfuncție erectilă.
3. ~ funcţională = pierdere totală sau parţială a funcţiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. omnipotence, lat. omnipotentia)
1. putere nelimitată; atotputernicie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. plenipotenza)
1. putere deplină acordată cuiva pentru a trata o problemă de stat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. potentat, lat. potentatus)
1. şef de stat care îşi exercită puterea în mod despotic şi arbitrar; autocrat.
2. (p. ext.) om puternic, influent.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prépotence, lat. praepotentia)
1. atitudine a cuiva care, într-un mod cu totul arbitrar, vrea să-și impună voința, chiar recurgând la constrângere și abuz; autoritate absolută; atotputernicie.
2. (biol.) capacitate a unui animal de a genera descendenţi mult mai asemănători lui decât în mod obişnuit.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. camorrista)
1. cel care folosește prepotența, corupția și favoritismul ca mijloc de a obține funcții și câștiguri; membru al camorrei (echivalentul napolitan sau urban al mafiei siciliene sau rurale).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émasculation)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. eviration)
1. evirare.
2. impotenţă precoce; emasculare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. favori, it. favorito, rus. favorit)
2. s. m. f. cel iubit cu predilecție de cineva.
3. protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent.
4. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită.
5. cal socotit a fi capabil să câștige o cursă.
6. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. virilité, lat. virilitas)
1. bărbăţie; energie, vigoare.
2. potenţă.