Parte de vorbire: s.
Origine: (povesti)
1. poveste.
2. relatare a unei povești; povestit.
3. (spc) narațiune literară de dimensiuni relativ reduse și în care structura epică se construiește pe un fond liric.
5. (rar) înfățișare prin imagini; ilustrare.
8. (rar) defăimare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anecdote, gr. anekdota)
1. fapt puţin cunoscut din viaţa particulară a unei personalităţi.
2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârşit deosebit, neaşteptat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apologue, lat. apologus, gr. apologos)
1. scurtă povestire (în proză) cu intenţii moralizatoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démonstration, lat. demonstratio, /3/ rus. demonstraţiia)
1. raţionament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăţi.
2. manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc.
3. manifestaţie de masă cu caracter politic.
4. (mil.) exerciţiu tactic prin care se urmăreşte înşelarea inamicului.
5. procedeu de compoziţie literară constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Diegese)
1. povestire, naraţiune; expunere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diurnal, lat. diurnalis)
1. carte care cuprinde rugăciunile de zi (la catolici).
2. povestire de zi cu zi a faptelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épique, lat. epicus, gr. epikos)
1. adj. care exprimă, în formă de povestire, fapte, idei, sentimente.
2. gen ~ = gen literar care cuprinde totalitatea producțiilor literare cu caracter narativ.
3. (fig.) demn de o epopee, de mari proporții.
4. s. f. totalitatea operelor literare aparținând genului epic.