Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. capoter)
1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuşi, cu botul în pământ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collapse)
1. prăbuşire a unei construcţii; (p. ext.) prăbuşire (economică etc.); ruină, faliment.
2. (tehn.) deformare, spargere a pereţilor.
3. dezlipire internă care poate surveni în timpul uscării lemnului.
4. ~ gravitaţional = prăbuşire gravitaţională.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. débâcle)
1. rupere şi pornire a gheţii prinse între malurile unui curs de apă; zăpor.
2. (fig.) prăbuşire, dezastru.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégringoler)
1. (rar) a se rostogoli, a se prăvăli.
2. (fam.) a decădea treptat, a se prăbuşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dégringolade)
2. (fam.) decădere, ruinare progresivă, degradare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éboulement)
1. surpare, prăbuşire, năruire a unui teren, a unui material.
2. materialul astfel rezultat.