Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collapse)
1. prăbuşire a unei construcţii; (p. ext.) prăbuşire (economică etc.); ruină, faliment.
2. (tehn.) deformare, spargere a pereţilor.
3. dezlipire internă care poate surveni în timpul uscării lemnului.
4. ~ gravitaţional = prăbuşire gravitaţională.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. débâcle)
1. rupere şi pornire a gheţii prinse între malurile unui curs de apă; zăpor.
2. (fig.) prăbuşire, dezastru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dégringolade)
2. (fam.) decădere, ruinare progresivă, degradare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éboulement)
1. surpare, prăbuşire, năruire a unui teren, a unui material.
2. materialul astfel rezultat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. implosion)
1. pătrundere rapidă a aerului într-o încăpere vidată când pereții acesteia sunt distruși.
2. prăbușire gravitațională a unei stele, însoțită de eliberarea unei mari cantități de energie.
3. prima fază a articulării unei consoane oclusive, constând în închiderea totală a organului fonator și oprirea aerului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-colonialisme)
1. politică prin care cercurile imperialiste încearcă să se adapteze la condiţiile create de prăbuşirea sistemului colonial, recurgând la forme şi metode noi, mai rafinate.