Dictionar

Rezultate secundare (Practicant):

Practicant, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Praktikant)

1. cel care îndeplineşte un stagiu de practică într-un domeniu oarecare.

2. cel ce practică o profesiune, o disciplină sportivă.


Alchimist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alchimiste)

1. practicant al alchimiei (practică de cercetare în vogă în Evul Mediu și care s-a dezvoltat în cele din urmă în chimie) care își petrecea viața căutând un elixir al nemuririi, un panaceu universal și/sau o piatră filozofală capabilă transmute metalele comune în aur.

2. (var.) (înv.) alhimist.


Cartist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. kartista)

1. practicant al cartingului.


Exorcist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f., III. s.m.
Origine: (lat. exorcista, fr. exorciste)

1. I. referitor la exorcism.

2. II. practicant al exorcismului; persoană care alungă demonii printr-o ceremonie, ritual etc.

3. III. ecleziarh, în Evul Mediu, care căuta, prin rugăciuni, să-i vindece pe cei „posedaţi de diavol”.

4. cleric care a primit puterea de a exorciza.


Extern, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. externe, lat. externus)

1. adj. aflat în afară, din afară; exterior.

2. politică = politica unui stat față de celelalte state; unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara lor.

3. (despre medicamente) care se administrează la suprafața corpului.

4. s. m. f. elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii.

5. student în medicină practicant într-o clinică.


Lotus

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., lat. lotus)

1. plantă acvatică exotică din familia nimfeacee, cu flori mari, albastre, trandafirii sau albe, plăcut mirositoare.

2. motiv decorativ frecvent în monumentele egiptene şi în artele asiatice, reprezentând un lotus.

3. (mit.) plantă care creștea pe litoralul mediteranean african, cu fructe atât de delicioase, încât străinii care gustau din ele își uitau patria.

4. poziție pentru meditație a practicanților yoga, șezând, cu călcâiele deasupra genunchiului opus.

5. (înv.) lotos.


Magician, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. magicien)

1. practicant al magiei; vrăjitor.

2. (fig.) artist desăvârşit, care obţine efecte deosebite prin arta sa.