Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. pratum „fânețe, pajiște”)
1. „pajiște”.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. prati-, prato-, cf. lat. pratum)
1. „pajişte”.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT pratensis; praticolus; in pratis
2. FR praticole; de prairie
3. EN praticole; praticolous; in meadows
4. DE wiesenbewohnend; auf Wiesen
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. praticole, cf. lat. pratum „fânețe, pajiște” + colere „a locui”)
1. (despre animale, plante) care crește sau trăiește pe pajiște, în prerii şi terenuri ierboase.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. pratum „pajiște”)
1. „pajiște”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. pratologia)
1. ştiinţă care se ocupă cu studiul pajiştilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérocarpie)
1. (bot.) maturizare a fructelor în aer liber, deasupra solului.
2. (bot.) maturizare a fructelor supraterestre în aer liber.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. clydonographe)
1. aparat pentru determinarea polarităţii, amplitudinii şi formei undelor de supratensiune din instalaţiile electrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éclateur)
1. aparat electric pentru măsurarea tensiunilor înalte, pentru protecţie contra supratensiunilor în reţelele de transport a energiei electrice etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. masse, germ. Masse)
1. cantitate de materie a unui corp, considerată ca o mărime caracteristică în raport cu volumul.
2. ~ verde = furaj; ~ critică = masa minimă a unui material radioactiv în care poate apărea o reacție de fisiune nucleară în lanț.
3. îngrămădire de elemente care formează împreună un singur corp; corp solid, compact; bloc.
4. ~ de aer = porțiune imensă, omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte.
5. corp metalic masiv la care se leagă punctele unei rețele, ale unei mașini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor.
7. ~a vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusă schimbărilor.
8. mulțime compactă de oameni.
9. ~e populare = totalitatea claselor și categoriilor sociale dintr-o anumită etapă istorică, ale căror interese fundamentale concordă cu cerințele și sensul acțiunii legilor obiective ale dezvoltării societății.
10. ~ continentală = continent.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (supra- + problemă)
1. acțiune principală care însoțește mesajul textului dramatic, către care converg ideile și acțiunile secundare; (prin generalizare) idee directoare a unei lucrări artistice; supratemă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. surtaxer)
1. a fixa, a impune o suprataxă.