Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adulation, lat. adulatio)
1. faptul de a adula; admirație fără margini, flatare excesivă; adulare.
3. (antonime) detestare, disprețuire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. amor)
2. ~ propriu = ataşament de preţuire exagerată a propriilor calităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aprecia)
1. acţiunea de a aprecia; preţuire, stimă; considerare, judecată, analiză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. distinction, lat. distinctio)
2. atitudine aleasă, fineţe în înfăţişare şi eleganţă în ţinută.
3. semn de deosebită preţuire (titlu, decoraţii etc.) ce se acordă cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. esthétisme)
1. concepţie care constă în preţuirea exclusivă a valorii estetice, considerată independent de conţinut, opusă realităţii şi vieţii sociale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mérite, lat. meritum)
1. calitate (deosebită) care face pe cineva sau ceva demn de stimă, de preţuire; valoare.