Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (prea + adânc)
1. foarte temeinic sau profund.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (prea + adeverit)
1. dovedit cu mare temeinicie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pre- + abataj)
1. galerie într-o mină, făcută în vederea deschiderii abatajului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (pre- + abecedar)
1. care precedă vârsta abecedarului.
Parte de vorbire: vb. tr. (înv.)
Origine: (prea- + cumpăra)
1. a răscumpăra.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. préadaptation)
1. posibilitate a unui organism de a se adapta la mediul înconjurător datorită unor mutaţii preexistente.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abu Markub)
1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struţul, cu gâtul scurt şi gros, cu capul mare şi cioc enorm, din preajma Nilului.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. affresco)
1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. allégorisme)
1. artă care constă în folosirea neîndemânatică sau prea frecventă a alegoriei; exprimare prin alegorii; metaforă prelungită și continuă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ante- + calcul)
1. calcul efectuat în prealabil; antecalculaţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ante- + deviz)
1. document cuprinzând evaluarea prealabilă a costului unei construcţii proiectate; antecalculație.