OK
X
predestinație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prédestination, lat. praedestinatio)
1.
predestinare.
filogerontism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. phylogérontisme)
1.
teorie
care
suține
regresul
în
domeniul
materiei
vii
prin
îmbătrânirea
și
extincția
predestinată
a
speciilor.
predestinare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (predestina)
1.
acțiunea
de
a
predestina;
predestinație.
2.
concepție
teologică
sau
filozofică
idealistă
potrivit
căreia
destinul
omului
ar
fi
fixat
de
mai
înainte
de
către
o
forță
supranaturală.
destinat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vb. destina)
1.
orientat
spre
o
anumită
activitate
sau
îndeletnicire.
2.
stabilit
de
către
oameni
referitor
la
rolul,
locul
cuiva
sau
a
ceva.
3.
(înv.)
care
a
fost
hotărât
dinainte
de
către
divinitate;
sortit,
predestinat.