Dictionar

Rezultate secundare (Preferat):

Preferat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. préferé)

1. I. care este ales înaintea celorlalți; care este iubit cel mai mult; pentru care cineva are o preferință; favorit.

2. II. ființă pe care cineva o iubește mai mult; favorit.


Favorit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. favori, it. favorito, rus. favorit)

1. adj. iubit, preferat.

2. s. m. f. cel iubit cu predilecție de cineva.

3. protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent.

4. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită.

5. cal socotit a fi capabil câștige o cursă.

6. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți.


Predilect, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. prediletto)

1. care este iubit mai mult decât alții, sau preferat altora; favorit.

2. (antonime) antipatic, detestat.


Preempţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. préemption)

1. faptul de a trece înaintea altora, de a avea prioritate.

2. (jur.) drept de ~ = drept de care se bucură cineva printr-un contract sau printr-o lege, de a fi preferat dintre mai mulţi cumpărători.

3. (var.) preemțiune.


Preferabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. préférable)

1. care merită fie preferat.


Privilegiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. privilège, lat. privilegium)

1. drept acordat cuiva de a se bucura de avantaje deosebite.

2. (jur.) drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat la plată înaintea altora.


Dilecție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dilection, lat. dilectio)

1. dragoste tandră, pur spirituală, purtată unor ființe alese sau preferate; dilecțiune.