Rezultate secundare (Preferat):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. préferé)
1. I. care este ales înaintea celorlalți; care este iubit cel mai mult; pentru care cineva are o preferință; favorit.
2. II. ființă pe care cineva o iubește mai mult; favorit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. favori, it. favorito, rus. favorit)
2. s. m. f. cel iubit cu predilecție de cineva.
3. protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent.
4. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită.
5. cal socotit a fi capabil să câștige o cursă.
6. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. prediletto)
1. care este iubit mai mult decât alții, sau preferat altora; favorit.
2. (antonime) antipatic, detestat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. préemption)
1. faptul de a trece înaintea altora, de a avea prioritate.
2. (jur.) drept de ~ = drept de care se bucură cineva printr-un contract sau printr-o lege, de a fi preferat dintre mai mulţi cumpărători.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. préférable)
1. care merită să fie preferat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. privilège, lat. privilegium)
1. drept acordat cuiva de a se bucura de avantaje deosebite.
2. (jur.) drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat la plată înaintea altora.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dilection, lat. dilectio)
1. dragoste tandră, pur spirituală, purtată unor ființe alese sau preferate; dilecțiune.