genetic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. génétique)
Etimologie: (fr. génétique)
1. adj. referitor la genetică sau la geneză; referitor la ereditate, la gene, la geneză; ereditar.
2. inginerie ~ă = ansamblu de operații efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi și, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăți ereditare premeditate.
3. s. f. știință care studiază ereditatea și variabilitatea în organismele vii.