Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. praemiare, it. premiare)
1. a acorda, a decerna un bonus, un premiu, o distincție onorifică.
2. a gratifica o persoană, activitatea sa, cu un premiu, recompensă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (premia + -bil)
1. care poate fi sau merită să fie premiat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. praemialis)
1. referitor la premii, de, pentru premii.
2. sistem ~ = parte a sistemului de retribuţie referitor la acordarea premiilor şi a primelor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (premia + -ant)
1. elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar.
2. persoană care a obținut un premiu la un concurs.
3. (adjectival) elev ~ = elev care a obținut un premiu; (prin ext.) elev care învață foarte bine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. premia)
1. căruia i s-a acordat un premiu; recompensat, gratificat cu un premiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplôme, lat. diploma)
1. (în evul mediu) act de înnobilare, de acordare de privilegii.
2. act prin care o instituţie de învăţământ, un corp, un ordin onorific etc. conferă un titlu, un grad etc.
3. act care se eliberează unui premiant, unui concurent (la o întrecere sportivă, la o expoziţie etc.).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. palio)
1. țesătură de stofă sau de lână dată ca premiu pentru o întrecere (medievală).
2. întrecerea premiată cu această țesătură.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (premia + -bil)
1. care poate fi sau merită să fie premiat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. premia)
1. acțiunea de a premia și rezultatul ei; acordare a unui premiu.