premisă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prémisse, lat. praemissa)

1. punct de plecare al unei acțiuni, argumentații etc.
2. idee de bază.
3. fiecare dintre primele două judecăți ale unui silogism, din care se deduce concluzia.

antecedent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații.
7. prima secțiune a unei unități melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.

asumpție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assomption, lat. assumptio)

1. (fil.) actul de a asuma, de a presupune.
2. (log.) premisă minoră.

episilogism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épisyllogisme)

1. silogism dintr-un polisilogism care are ca premisă concluzia silogismului anterior (prosilogism).

expoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exposition, lat. expositio)

1. prezentare publică de opere de artă, de produse etc.
2. spațiul amenajat.
3. (muz.) prima secțiune a unei sonate sau a unei fugi, cuprinzând expunerea temei de bază, a subiectului.
4. premisa majoră a unui silogism.
5. (geol.) direcție către care este orientat un versant.

major, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. majeur, major, lat. maior)

1. (despre oameni) ajuns la majorat.
2. principal, de mare importanță.
3. caz de forță ~ă = situație, eveniment neașteptat care împiedică pe cineva să facă un anumit lucru.
4. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele III-IV și VII-VIII).
5. (log.) termen ~ = predicatul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul major.

minor, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. mineur, lat. minor)

1. (despre tineri; și s. m. f.) neajuns încă la majorat.
2. lipsit de importanță; secundar; (p.ext.) șters, slab.
3. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele II-III și VI-VII).
4. (log.) termen ~ = subiectul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul minor.