Dictionar

Rezultate secundare (Preocupări):

Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.

2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.

3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.

5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.

6. a neglija, a lăsa în voia...

7. a înceta de a utiliza.

8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.

9. a se încrede, a se preda.

10. a se neglija.

11. a-și pierde curajul.

12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.


Afacere

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. affaire)

1. activitate comercială.

2. cifră de ~i = total al banilor obţinuţi în comerţ sau în alte activităţi economice.

3. acţiune din care rezultă un profit.

4. tranzacţie economică.

5. (fam.) îndeletnicire.

6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.


Amator, -oare

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. amateur, lat. amator)

1. (cel) care manifestă o plăcere deosebită pentru ceva; (cel) dispus cumpere ceva.

2. (cel) care are preocupări pentru artă, un sport etc., fără a exercita ca profesionist; diletant.


Beotism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. béotisme)

1. caracter beoțian, lipsă de gust pentru disciplinele intelectuale; nivel intelectual scăzut din cauza lipsei de gândire critică.

2. lipsă de gust, de preocupări intelectuale; vulgaritate, bădărănie; caracter rudimentar în stil şi în limbă.


Beoţian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. béotien)

1. I. care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția.

2. I. (înv.) greoi la minte.

3. (persoană) din Beoția.

4. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice).


Cerc 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. circus, după fr. cercle)

1. curbă plană închisă la distanţă egală faţă de centru.

2. figură, linie, mişcare în formă de cerc (1).

3. grup de persoane legate între ele prin idei, convingeri, preocupări sau interese comune.

4. limită, întindere.