Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prépondérance)
1. superioritate ca greutate, influenţă, importanţă etc.; predominanţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. contenutismo)
1. teorie estetică care acordă mare importanţă conţinutului operei.
2. preponderenţă a conţinutului într-o operă de artă faţă de mijloacele formale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dominance)
1. caracter, element dominant într-un ansamblu; preponderenţă.
2. (biol.) capacitate a unei gene de a se manifesta fenotipic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. inséquent)
1. (despre o vale, o alunecare de teren) care nu este orientată pe direcţia înclinării straturilor.
2. se spune despre un curs de apă a cărui direcție este independentă de structura geologică.
3. curs de apă ~ = curs de apă care nu are o direcție preponderentă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prédomination)
1. condiția sau starea de a fi predominant; ascendență, dominație, preeminență, preponderență.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. prévaloir, lat. praevalere)
1. intr. a avea întâietate, preponderenţă; a predomina.
2. refl. a se folosi, a face uz de ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. suprématie)
1. superioritate absolută; poziţie dominantă; preponderenţă.