Dictionar

pretext

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pétexte)

1. motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde adevăratul motiv.
2. impuls, stimulent.
3. sub ~ că = pe motiv că...
 

pretexta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prétexter)

1. a invoca, a se folosi de un pretext.
 

pretextă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. /toga/ praetexta)

1. togă ~ (și s. f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni, magistrații și preoții.
 

pretextual

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (pretext + -/u/al)

1. făcut sau folosit ca pretext; având un scop fals, născocit sau asumat.
 

casus belli

Parte de vorbire:  s.n. inv.  
Etimologie: (lat. casus belli, caz de război)

1. orice acțiune politică sau militară care poate duce la declanșarea unui război.
2. pretext prin care se justifică un conflict.
 

clav

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. clavus)

1. bandă de stofă purpurie, care, aplicată pe tunică, indica apartenența la ordinul senatorial sau ecvestru în vechea Romă.
2. margine de lână purpurie în toga pretextă ca semn al cetățenilor romani sub 15 ani.
 

cruciadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. croisade, it. cruciata)

1. nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediție militară împotriva unor eretici sau a adepților altei religii.
2. (fig.) campanie, luptă.
 

motiv

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. motif, it. motivo, germ. Motiv)

1. rațiune, cauză care determină o acțiune, un sentiment.
2. pretext; mobil.
3. cea mai mică unitate melodico-ritmică a unei idei muzicale cu un profil și un sens propriu; parte a unei teme, capabilă să devină de sine stătătoare, în dezvoltare.
4. element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură.
5. temă, idee fundamentală a unei opere literare.
 

pretexta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prétexter)

1. a invoca, a se folosi de un pretext.
 

pretextual

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (pretext + -/u/al)

1. făcut sau folosit ca pretext; având un scop fals, născocit sau asumat.