Dictionar

pretinde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. prétendre)

1. tr. a cere, a ridica pretenții, a revendica.
2. a susține, a afirma (cu convingere).
3. a necesita.
4. refl. a-ți atribui o calitate, a-și da aere de...
 

prețios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso)

1. care reprezintă o valoare; scump.
2. (despre stil, limbaj, oameni) de un rafinament exagerat, lipsit de naturalețe; pedant, pretențios, afectat.
 

prețiosism

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (prețios + -ism)

1. prețiozitate.
 
 

acromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acro- + -manţie)

1. pretinsă artă de a ghici viitorul după conformația norilor.
 

acvamarin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquamarina)

1. varietate de beril, albastră-verzuie, piatră prețioasă.
 
 

addubitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. addubitatio)

1. figură retorică care afirmă pretinsa inabilitate a oratorului de a vorbi competent despre ceva; dubitație.
 
 

almandin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almanadin)

1. granat de culoare roșie-brună din șisturile cristaline și aluviuni, abraziv sau piatră semiprețioasă.