Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. prévaloir, lat. praevalere)
1. intr. a avea întâietate, preponderenţă; a predomina.
2. refl. a se folosi, a face uz de ceva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. prevalence, lat. praevalentia)
1. calitatea sau condiția de a fi predominant; extindere sau răspândire largă; prevalare.
2. (epidemiologie) numărul de cazuri de îmbolnăviri (accidente, sinucideri etc.) care apar într-o anumită populație la un moment dat, fără a face distincție între cazurile noi și cele vechi.
Parte de vorbire: vb. refl. (învechit)
Origine: (lat. praevalidare)
1. a se prevala (de ceva), a se folosi, a face uz (de ceva).