prevedere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (prevedea)

1. faptul de a prevedea.
2. (pl.) măsuri, dispoziții cuprinse într-un act normativ, într-un tratat etc., care trebuie respectate.
3. ~i sociale = sistem de măsuri privind acordarea de asistență socială persoanelor care și-au pierdut capacitatea de muncă.
4. prudență, precauție.

dispoziție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. disposition, lat. dispositio)

1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin.
2. ~ de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizație, instituție etc. dispune băncii să facă anumite plăți din contul său; la ~ = la îndemână.
3. dispunere, așezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan.
4. stare sufletească.
5. posibilitate de a dispune (de).
6. aptitudine, înclinație; vocație.
7. (pl.) pregătiri, preparative.
8. (var.) (înv.) dispozițiune.

precauție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. précaution, lat. praecautio)

1. atitudinea celui precaut; prevedere, băgare de seamă, prudență, circumspecție.

previziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prévision, lat. praevisio)

1. prevedere, anticipare a evoluției evenimentelor ce urmează să se producă, folosind analiza științifică sau judecând în baza unei experiențe de viață; prognoză.
2. enunțare a unei judecăți, a unei teorii care se bazează pe previziune.

prognoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prognose, germ. Prognose)

1. previziune, anticipare a evoluției viitoare a fenomenelor, bazată pe date științifice; (p. ext.) pronostic.
2. text în care se arată modul cum va evolua vremea într-un anumit interval de timp.
3. parte a științei conducerii, reprezentând activitatea pregătitoare pentru planificare, în determinarea tendințelor și perspectivelor dezvoltării diferitelor sfere de activitate.
4. prevedere a evoluției unei boli în conformitate cu diagnosticul, forma clinică și stadiul acesteia; prognostic.

prudență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza)

1. calitatea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție.

stipulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stipulation, lat. stipulatio)

1. (jur.) prevedere, clauză introdusă într-un contract, tratat etc.