Dictionar

premonitoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prémonitoire)

1. cu caracter de premoniție; prevestitor.
2. (despre simptome) care precedă o anumită boală.
 

superstiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. superstition, lat. superstitio)

1. credință primitivă, bazată pe rămășițe ale animismului și magiei, în spirite bune sau rele, miracole, farmece și vrăji, în semne prevestitoare, numere fatidice etc.