Dictionar

betyl

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétyle)

1. (la arabi) piatră neagră care însoțea tribul în deplasările sale, purtată ca obiect sacru, ocrotitor, într-un cort montat pe o cămilă, cu un cortegiu de prezicători, toboșari și femei dansând.
 

profet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prophète, lat. propheta, gr. prophetes)

1. cel care ghicește evenimentele din viitor; proroc, prezicător.
2. titlu dat lui Mahomed de către credincioșii musulmani.
 

profetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prophétique)

1. (ca) de profet; prezicător.
 

vaticinator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vaticinateur, lat. vaticinator)

1. prezicător, ghicitor; șarlatan.