autogrefă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autogreffe)

1. (med.) grefă în care donatorul și primitorul sunt aceeași persoană; autoplastie.

heteroplastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. heteroplastie)

1. (med.) grefă efectuată cu un țesut sau un organ dintr-o specie diferită de cea a organismului primitor; heterogrefă.
2. (antonime) homogrefă, homoplastie.

inospitalier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inhospitalier)

1. care nu este ospitalier; neprimitor; rece.

ospitalier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hospitalier)

1. adj. binevoitor cu oaspeții; primitor.
2. (despre o casă, o țară etc.) unde cineva este totdeauna bine primit, unde se simte bine.
3. s. m. f. membru al unor ordine militare religioase instituite pentru îngrijirea bolnavilor.

transplantație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. transplantation)

1. acțiunea de a transplanta și rezultatul ei; transplantare.
2. (biol., med.) operație care are ca scop transplantul unui organ funcțional de la un individ (donator) la altul (primitor), cu refacerea conexiunilor vasculare ale acestuia.
3. (medicină) acțiunea de a îndepărta un organ de la un individ și apoi de a-l grefa la altul.
4. (med.) ~ cardiacă = procedură chirurgicală constând în înlocuirea unei inimi bolnave cu o inimă sănătoasă, prelevată de la un donator cu aceeași grupă de sânge.
5. (embriologie) ~ embrionară = tehnică de reproducere și îmbunătățire genetică care constă în transplantul unui embrion de la o femelă, numită „donatoare”, în uterul altei femele, numită „primitoare”.
6. (agricultură) acțiunea de dezrădăcinare și de replantare în alt loc.
7. (var. înv.) transplantațiune, transplântație.