Dictionar

Primogenit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. primogenitus)

1. (copil) născut primul.


Primogenitură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. primogéniture)

1. prioritate pe care o are cel dintâi născut între fraţi (în familiile nobile şi domnitoare).

2. (antonim) ultimogenitură.


Ultimogenitură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ultimogéniture)

1. regim al unor societăți în care ultimul născut dintre frați are drept de moștenire.

2. (antonim) primogenitură.