Dictionar

primul; cel dintâi

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT primus
2. FR premier
3. EN first
4. DE erster
5. RU первый
6. HU első
 

primulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. primula)

1. plantă ornamentală cu flori purpurii sau liliachii; ciuboțica-cucului.
 

primulacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. primulacées)

1. familie de plante erbacee dicotiledonate, gamopetale: primula.
 

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

acvitanian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquitanien)

1. (din) ultimul etaj al oligocenului (sau primul al miocenului).
 

afiș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affiche)

1. înștiințare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă.
 

agrobiocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrobiocénose)

1. biocenoza organismelor din biotopul agricol; biogeocenoză creată de om (ecosistem artificial) în scopuri agricole, care depinde în primul rând de activitatea umană (fertilizare, lucrare mecanică a solului, irigare, tratare cu substanțe chimice toxice et cetera); agrocenoză.
 

albian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. albien)

1. (din) primul etaj al cretacicului mediu (sau ultimul al cretacicului inferior).
 

alternat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alternat)

1. drept al unui stat de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textul tratatului la care este parte.
2. schimbare pe rând; succedare regulată a fenomenelor specifice, a culturilor; alternare.