Dictionar

Prior 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. priore, lat. prior)

1. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile oraşe-republici italiene (Florenţa, Roma etc.).

2. adj. inv. cel dintâi.

Prior 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. prior, germ. Prior)

1. superior al unei mănăstiri sau congregaţii de călugări catolici.

Priorat

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. prioratus, germ. Priorat)

1. funcţia, demnitatea de prior2; timpul cât durează.

Prioritar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prioritaire)

1. care are sau trebuie să aibă prioritate.

Prioritate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. priorité)

1. însușire de a fi primul într-o succesiune temporală; anterioritate, întâietate.

2. importanță primordială pe care o are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva în raport cu altcineva sau cu altceva; precădere, primordialitate.

3. dreptul de a face ceva înaintea altora; avantaj special de care se bucură cineva sau ceva; (jur.) preferinţă.

4. (circulație) dreptul de a trece înaintea altora.

5. (circulație) ~ de dreapta = regulă de circulație care impune șoferului care vine din stânga să cedeze trecerea celui care vine din dreapta.

Prioritate; întâietate

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT prioritas

2. FR priorité

3. EN priority

4. DE Priorität; Vorrang; Vorrecht; Vorzug

5. RU приоритет; первенство

6. HU prioritás, elsőbbség

Abate (1)

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abaţii.

2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).

3. preot, cleric la catolici.

4. prior.

Agrarianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrarianisme)

1. orientare în gândirea economică care acordă prioritate dezvoltării agriculturii.

Anterioritate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antériorité)

1. însuşirea de a fi anterior; prioritate de timp; precedenţă.

2. (anton.) posterioritate.

A priori

Parte de vorbire: loc. adj., loc. adv.
Origine: (lat. a priori „din ceea ce precedă”)

1. bazat pe un punct de vedere fără experiență, fără cunoașterea subiectului; la prima vedere; (în mod) aprioric.

2. (antonim) a posteriori.

Aprioric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. apriorisch)

1. bazat pe ipoteză și teorie mai degrabă, decât pe experiment sau dovezi empirice; a priori.

2. (despre cunoștințe) care nu provine din experiență; anterior oricărei experiențe, bazat exclusiv pe rațiune.

Aprioritate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apriorité)

1. caracter aprioric al unei construcții logice.

2. caracter aprioric al unui raționament, bazat pe prejudecăți.