Dictionar

Privaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. privation, lat. privatio)

1. abținere voluntară de la ceva.

2. (mai ales la pl.) faptul de a se priva sau de a fi privat de ceva (mai ales de bunuri materiale); lipsă, sărăcie, abținere.


Privativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. privatif, lat. privativus)

1. care privează pe cineva de ceva; care arată o privaţiune.

2. (despre afixe) care exprimă lipsa, excluderea.