Dictionar

fantasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fantasme, gr. phantasma)

1. fantomă (1).
2. (fig.) imagine, priveliște neclară, ireală.
3. produs al imaginației, himeră.
 
 

-ORAMĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -orama, cf. gr. horama „vedere, priveliște”)

1. „spectacol, priveliște”.