Rezultate secundare (Privilegiat):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. privilégié)
1. (cel) care se bucură de un privilegiu.
2. (fig.) înzestrat de la natură cu un talent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. it. privilegiativo)
1. care conține sau include un privilegiu.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aristocrate)
1. I. care aparține aristocrației; aristocratic.
2. II. membru al unei aristocrații, nobil.
3. (politică) susținător al aristocrației.
4. (prin ext.) persoană privilegiată din cauza averii, profesiei sau anumitor calități.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)
1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mandarinat)
1. titlu, demnitatea de mandarin.
3. (fig.) grup social pretinzând a forma o clasă aparte, privilegiată, exercitând o autoritate intelectuală arbitrară şi sufocantă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (neo- + nomenclatură)
1. (depr.) categorie privilegiată a vârfurilor politice apărută după 1989.
Parte de vorbire: s.
Origine: (nobil + -ime)
1. categorie socială privilegiată, din elemente ale clasei dominante, care deţine un titlu de nobleţe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nomenclature, germ. Nomenklatur, lat. nomenclatura)
1. totalitatea termenilor folosiți sistematic într-o știință, într-o ramură a tehnicii etc.
2. listă, catalog cuprinzând termeni, titluri de opere, nume proprii, numirile obiectelor, în special din domeniul tehnicii etc.
3. schemă de organizare a unei instituții, conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor în subordine; (p. ext.) persoanele care ocupă diferite funcții în cadrul acestei scheme; (peior.) categorie privilegiată a vârfurilor politice într-un regim dictatorial.