Rezultate principale (Proba):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. probare)
1. a dovedi, a demonstra (cu probe).
2. a pune la probă; a încerca.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. proba, germ. Porbe)
1. încercare; (examen de) verificare.
2. metodă prin care se constată justețea unui calcul.
4. parte din materialul unei mostre care se supune analizei, spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material.
5. (fot.) copie pozitivă pe hârtie.
6. confirmare, dovadă, mărturie.
Rezultate secundare (Proba):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. approbare)
1. a încuviinţa o acţiune, o părere etc.; a-şi da consimţământul, a fi de acord.
2. a rezolva favorabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-épreuve)
1. probă pentru a verifica o alta, care nu a dat rezultatele concludente.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. désapprouver)
1. a nu aproba; a blama, a înfiera.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. probable, lat. probabilis)
1. adj. care pare că este adevărat, întemeiat.
3. adv. după cât se pare, după toate probabilităţile.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. probabiliorismo)
1. orientare etică potrivit căreia din două opinii morale trebuie urmată numai aceea care este mai probabilă; probabilism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. probabilisme)
1. concepție potrivit căreia nu se poate stabili cu certitudine dacă un enunț este adevărat sau nu, ci se poate distinge doar un oarecare grad de probabilitate.
2. caracterul probabil, statistic al fenomenelor și proceselor sociale.
3. principiu moral potrivit căruia atunci când există un conflict între o normă și libertate, o acțiune contra normei este permisă dacă ea se desfășoară conform unei opinii probabile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)
1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după germ. absagen)
1. a nu admite, a refuza, a dezaproba.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzept)
1. înscris prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acclamation, lat. acclamatio)
1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulţimi; ovaţii.
Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.m.
Origine: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)
1. I. persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva.
2. persoană care ajută pe cineva într-o acţiune (reprobabilă); complice.
3. II. ajutor al preotului în cultul catolic.
4. divinitate secundară care însoțește o divinitate principală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actuaire, cf. lat. actuarius, scrib)
1. specialist în aplicarea teoriei probabilităţilor şi a statisticii matematice în diferite calcule.