Dictionar

procura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. procurer, lat. procurare)

1. a face rost de ceva; a achiziționa.
2. a produce, a pricinui.
 

procură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Procura)

1. împuternicire scrisă, legalizată, prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; mandat.
 

procurabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. procurable)

1. care se poate procura (ușor).
 

procurant

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (cf. it. procurante)

1. (jur.) persoană care acționează în numele cuiva pe bază de procură; procurator.
 

procurare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (procura)

1. acțiunea de a procura și rezultatul ei; achiziționare.
2. obținere a ceva în scopul utilizării, al valorificării; achiziționare.
3. provocare a unui anumit efect.
 

procurat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (procura)

1. (despre lucruri materiale sau imateriale) achiziționat, obținut (ex. carte, plăcere procurată).
 

procurator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. procurateur, lat. procurator)

1. magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, cu strângerea dărilor și cu repartizarea cheltuielilor.
2. înalt demnitar în vechile republici italiene Genova și Veneția.
3. mandatar însărcinat să apere interesele unei alte persoane.
 

procuratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. prokuratura)

1. organ de stat cu supravegherea aplicării și respectării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță.
 

achiziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acquisition, lat. acquisitio)

1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obținut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist.
 

achiziționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (achiziţie + -ona)

1. a procura, a cumpăra prin achiziție.
 

avantaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. avantager)

1. a acorda, a procura un avantaj; a favoriza.
2. (despre obiecte de îmbrăcăminte, culori etc.) a reliefa însușirile fizice ale cuiva.
 

colectură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kollecktur)

1. oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor.
 

endotrof, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. endotrophe)

1. (despre organisme) care își procură hrana în interiorul altui organism.
 

exotrof, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exotrophe)

1. (despre organisme) care își procură hrana din mediul exterior.