Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. proéminent, lat. proeminens, germ. proeminent)
2. (despre oameni) ieşit din comun; remarcabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. proéminence)
1. faptul de a fi proeminent.
2. ieşitură (în relief), ridicătură.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT prominentia
3. EN prominence
6. HU kiemelkedés; magaslat; orom
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. aculeus)
1. (bot.) vârf ascuțit sau altă proeminență care crește pe o plantă; ghimpe, spin, ac.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. antehelix, fr. antéhélix)
1. proeminenţă a pavilionului urechii, situată înainte de helix.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + inion)
1. punctul cel mai proeminent al glabelei, opus inionului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antitragus)
1. una dintre proeminenţele pavilionului urechii, opusă şi posterioară tragusului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)
1. proeminenţă a unui os.
2. umflătură la baza unei capsule.
3. ramură secundară a unei roci eruptive.
4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane şi baza ei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apophysite)
1. (med.) osteită limitată la o apofiză; inflamația unei apofize, parte proeminentă a unui os.