OK
X
profan, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. profane, lat. profanus)
1.
ignorant,
neștiutor;
(fam.)
ageamiu.
2.
(om)
care
nu
ține
de
religie;
laic.
profana
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. profaner, lat. profanare)
1.
a
pângări;
(p.
ext.)
a
necinsti.
profanațiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. profanation, lat. profanatio)
1.
profanare.
profanator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. profanateur, lat. profanator)
1.
(cel)
care
profanează.
blasfemie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. blasphemia)
1.
defăimare,
profanare
a
ceea
ce
este
considerat
sfânt;
blasfem.
exoterism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. exotérisme)
1.
învățătură
parțială
a
unei
doctrine,
ritual
care
putea
fi
cunoscut
și
de
profani.
polua
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. polluer)
1.
a
infecta,
a
vicia
mediul
înconjurător
cu
diverse
substanțe
novice.
2.
(fig.)
a
profana,
a
murdări.
profanator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. profanateur, lat. profanator)
1.
(cel)
care
profanează.
profanațiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. profanation, lat. profanatio)
1.
profanare.
sacraliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. sacraliser)
1.
a
atribui
unui
lucru
profan
caracter
sacru.