Dictionar

profan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. profane, lat. profanus)

1. ignorant, neștiutor; (fam.) ageamiu.
2. (om) care nu ține de religie; laic.
 

profana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. profaner, lat. profanare)

1. a pângări; (p. ext.) a necinsti.
 

profanațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. profanation, lat. profanatio)

1. profanare.
 

profanator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. profanateur, lat. profanator)

1. (cel) care profanează.
 

blasfemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. blasphemia)

1. defăimare, profanare a ceea ce este considerat sfânt; blasfem.
 

exoterism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exotérisme)

1. învățătură parțială a unei doctrine, ritual care putea fi cunoscut și de profani.
 

polua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. polluer)

1. a infecta, a vicia mediul înconjurător cu diverse substanțe novice.
2. (fig.) a profana, a murdări.
 

profanator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. profanateur, lat. profanator)

1. (cel) care profanează.
 

profanațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. profanation, lat. profanatio)

1. profanare.
 

sacraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. sacraliser)

1. a atribui unui lucru profan caracter sacru.