Dictionar

Profanaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. profanation, lat. profanatio)

1. profanare.


Profanator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. profanateur, lat. profanator)

1. (cel) care profanează.


Sacrileg, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (lat. sacrilegus)

1. (cel) care săvârşeşte un sacrilegiu; profanator; (prin ext.) nelegiuit, blestemat.

2. (acțiune) care încalcă ceva sacru.


Violator, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. violateur, lat. violator)

1. cel care violează (legea, un drept etc.); infractor; profanator.

2. cel care comite un viol.