Dictionar

progresist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. progressiste)

1. (cel) care este favorabil progresului, care luptă pentru progres.
 

bonjurist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bonjur + -ist)

1. nume dat tinerilor români progresiști întorși de la studii din Franța, la mijlocul sec. XIX, care (se) salutau cu „bonjur”.
 

cosmopolitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmopolitisme, rus. kosmopolitizm)

1. concepție din epoca de criză a sclavagismului grec și roman care promova ideea „cetățeniei universale”.
2. concepție care propagă indiferența față de patrie, neîncrederea în capacitățile creatoare ale propriului popor, disprețul față de valorile culturii materiale și spirituale ale propriei națiuni, față de limba și tradițiile naționale progresiste.
 

dezalienare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dezaliena)

1. combaterea alienării.
2. concepție progresistă, revoluționară care, respingând morala și filozofia individualistă, promovează colectivismul, principiul dezvoltării neîngrădite, armonioase și multilaterale a individului și a personalității umane.
 

enciclopedist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. encyclopédiste)

1. s.m.f. nume dat filozofilor, savanților și scriitorilor francezi progresiști din sec. XVIII care au colaborat la elaborarea Enciclopediei științelor, artelor și meșteșugurilor (Diderot, DÁlembert etc.).
2. s.m. autor al unei enciclopedii.
3. adj., s. m. f. (persoană) care are cunoștințe enciclopedice; encicloped.
4. adj. enciclopedic.
 

imobilist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. immobiliste)

1. I. referitor la imobilism (atitudine care constă în refuzul schimbării, transformării).
2. care provine din imobilism.
3. care nu progresează, care nu se schimbă.
4. II. adept al imobilismului.
5. (antonim) progresist.
 

insurecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insurrection, lat. insurrectio)

1. formă de luptă armată organizată, de obicei a forțelor sociale progresiste, patriotice, revoluționare, cu participarea maselor populare sau a unei părți a lor, împotriva unui regim politic reacționar, sau pentru izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante; insurgență.