prolific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prolifique)

1. care se reproduce, care se înmulțește rapid; prolifer.
2. care favorizează procreația.
3. (fam.) fecund, bogat (în), abundent.
4. (fig.) care creează mult și ușor.
5. (fig.) în care se creează mult și cu ușurință.

prolificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. prolification)

1. (bot.) stare a unui organ prolifer.

prolificare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT prolificatio
2. FR prolification
3. EN prolification
4. DE Prolifikation; Auswachsung; Durchwachsung
5. RU пролификaция; рaзрaстaние; изрaстaние
6. HU szaporodó, termékeny

prolificitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prolificité)

1. însușirea de a fi prolific.

cobai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cobaye)

1. mamifer rozător foarte prolific, folosit în experiențele de laborator.
2. (fam.) persoană care servește ca obiect al unei experiențe.

fecund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fécond, lat. fecundus)

1. care se înmulțește repede; prolific; fertil.
2. (fig.) rodnic, productiv, bogat.
3. (fig.) care scrie, compune, produce mult.

hering

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Hering)

1. pește marin migrator, asemănător cu scrumbia, foarte prolific.

potențial, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. potentiel)

1. adj. care există ca posibilitate, în mod virtual.
2. energie ~ă = energie pe care o posedă un corp capabil de a produce o manifestare energetică.
3. (despre moduri, propoziții etc.) care prezintă o acțiune posibilă, fără a preciza dacă aceasta se realizează sau nu.
4. (adv.) în mod virtual, presupus posibil.
5. s. n. capacitate a unui sistem fizic de a produce o manifestare energetică, un lucru mecanic.
6. capacitate de dezvoltare, de desfășurare a unei activități; nivel; forță, putere.
7. ~ de război = capacitatea militară a unui stat.
8. ~ de înmulțire = capacitatea unor organisme vegetale sau animale de a fi prolifice.

prolifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prolifère)

1. prolific.
2. (despre flori, tulpini) care produce muguri, organe suplimentare.

prolificitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prolificité)

1. însușirea de a fi prolific.