Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compromis)
1. înţelegere, acord bazat pe renunţări şi concesii reciproce.
2. înţelegere potrivit căreia părţile în litigiu se supun judecăţii unor arbitri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. promiscuité)
1. amestec eterogen de persoane.
2. convieţuire în condiţii de mizerie a mai multor persoane de sex diferit, convieţuire în imoralitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. promiscuus, fr. promiscue)
1. cu caracter de promiscuitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. promission, lat. promissio)
1. făgăduială.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. promissoire)
2. (jur.; despre jurăminte) care se face în vederea aducerii la îndeplinire a unor fapte viitoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engagement)
1. obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă; promisiune solemnă.
2. obligaţie asumată în scris de o întreprindere faţă de bancă.
3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.
4. punere a pucului sau a mingii în joc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compromissoire)
1. în legătură cu un compromis.
2. care prevede recurgerea la arbitraj în cazul unui litigiu între părți.
3. clauză ~ie = clauză a unui contract prin care se stipulează că dificultățile care ar putea surveni din executarea lui urmează să fie rezolvate de arbitri.
4. judecată ~ie = judecată pronunțată de arbitri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concession, lat. concessio)
1. cedare, renunţare (la ceva) în interesul altuia.
2. compromis.
3. figură retorică constând din acordarea unei aprobări părţii adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu uşurinţă; epitropă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démagogue)
1. (în Grecia antică) conducător al unei grupări democratice.
2. cel care caută să-şi creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démagogie, gr. demagogia)
1. metodă şi atitudine politică de înşelare a maselor prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc. pentru a obţine popularitate; atitudine de demagog.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doctrinarisme)
1. curent politico-ideologic din Franţa, fundat sub Restauraţie, care preconiza o politică de compromis între absolutism şi liberalism.