OK
X
promite
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. promittere, fr. promettre)
1.
a-și
lua
obligația,
a
se
angaja;
a
făgădui.
2.
(fig.)
a
da
speranțe;
a
oferi
perspective
promițătoare.
compromite
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. compromittere, fr. compromettre)
1.
tr.,
refl.
a
face
să(-și)
piardă
buna
reputație;
a
(se)
discredita.
2.
tr.
a
primejdui;
a
distruge,
a
zădărnici.
compromițător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (compromite + -ător)
1.
care
(poate)
compromite
pe
cineva.
2.
care
pune
sau
poate
pune
pe
cineva
într-o
situație
delicată.
discredita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. discréditer)
1.
tr.,
refl.
a(-și)
pierde
reputația,
a
(se)
compromite.
promisoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. promissoire)
1.
prin
care
se
promite
ceva.
2.
(jur.;
despre
jurăminte)
care
se
face
în
vederea
aducerii
la
îndeplinire
a
unor
fapte
viitoare.
promițător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (promite + -/ă/tor)
1.
care
promite,
care
dă
speranță;
plin
de
promisiuni.
2.
(antonime)
descurajant,
descurajator.
submina
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după fr. sous-miner)
1.
a
ataca,
a
lovi
(indirect,
pe
ascuns)
pentru
a
slăbi
(treptat),
a
compromite,
a
zădărnici
sau
a
nimici
o
acțiune,
o
realizare
(a
unui
adversar).
2.
a
mina
„pe
dedesubt”.
defăima
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. diffamiare)
1.
tranz.
a
vorbi
de
rău
pe
cineva
sau
a
vorbi
rău
despre
ceva;
a
ponegri,
a
calomnia.
2.
refl.
(rar)
a
se
face
de
râs,
a
se
compromite.
3.
(înv.)
a
disprețui,
a
subaprecia;
a
umili,
a
înjosi.