Rezultate principale (Promova):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. promovere)
1. a ridica la o demnitate; a înainta în grad, a avansa.
2. a trece pe un elev într-o clasă superioară.
3. a susţine, a propaga (o idee etc.).
Rezultate secundare (Promova):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. promouvable)
1. care poate fi, care are calitatea de a fi promovat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (promovabil + -itate)
1. însuşirea de a fi promovabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)
1. mişcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).
3. (fig.) creştere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avancer)
1. intr. a înainta (într-o direcţie); a progresa, a se dezvolta.
2. tr. a înainta, a promova într-un grad, într-o funcţie superioară.
3. a da cu anticipaţie (sume de bani).
4. (fig.) a anticipa (o propunere).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrage)
1. construcţie hidrotehnică aşezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulaţia rutieră etc.
4. lucrare de fortificaţie care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcţii.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenţi aflaţi la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în şirul ideilor, în exprimarea lor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. biopolitisch, /II/Biopolitik)
1. adj. referitor la biopolitică.
2. s. f. studiul influenţelor factorilor biologici asupra politicii.
3. ansamblu de măsuri rasiste, promovate în scopuri eugenice, reprezentând aplicarea în practică a biosociologiei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. commerce, lat. commercium, it. commercio)
1. schimb de produse prin vânzare - cumpărare; ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor.
2. cameră de ~ = asociaţie legal constituită în vederea promovării schimburilor comerciale; ~ electronic = comerţ făcut prin Internet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (corigent)
1. situaţie în care se găseşte un elev corigent.
2. examen dat de un corigent pentru a putea promova.