Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. proportion, lat. proportio)
1. raport între părțile unui întreg și între acestea și întreg; raport stabilit între lucruri comparabile.
2. (pl.) dimensiune, amploare, mărime.
3. a lua ~ii = a) a se dezvolta, a crește foarte mult; b) (fam.) a se îngrășa.
4. (mat.) egalitate între două rapoarte, având patru elemente constitutive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. disproportion)
1. lipsă de proporţie; nepotrivire între elementele unui ansamblu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azote)
1. element gazos incolor, inodor şi insipid, care intră în compoziţia aerului atmosferic în proporţie de circa patru cincimi; nitrogen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calibre)
1. diametru interior al unui tub, al ţevii unei guri de foc; diametrul unei torpile etc.; greutatea unei bombe de aviaţie.
2. instrument de precizie cu care se verifică gradul de uzură a ţevilor armamentului de infanterie.
3. instrument pentru măsurarea şi controlul dimensiunilor unor piese fabricate.
4. (fig.) mărime, proporţie, calitate; (fam.) fel, soi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carat, lat. carratus)
1. indice al proporţiei de aur în aliaje, a 24-a parte din masa totală.
2. unitate de măsură pentru masa pietrelor preţioase, egală cu 0,2 g.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décalage)
1. decalare.
2. (fig.) lipsă de armonie, disproporţie, nepotrivire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dimension, lat. dimensio)
1. întindere care poate fi măsurată.
2. număr care exprimă legătura dintre o unitate derivată şi unităţile fundamentale din care derivă.
3. mărime, întindere, proporţie.
4. a patra ~ = ceva imposibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dyscalcémie)
1. perturbare a proporţiei calciului în sânge.