Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prorogation, lat. prorogatio)
1. acțiunea de a proroga și rezultatul ei; prorogare.
2. amânare, prelungire în timp.
3. (var.) (înv.) prorogațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (proroga)
1. acţiunea de a proroga; prorogaţie.
2. extindere a competenţei unui organ de jurisdicţie în temeiul unei dispoziţii normative.